Animalele de companie, la fel ca si oamenii, pot trece prin episoade de boala. Daca esti una dintre persoanele care detine un caine sau o pisica, ar trebui sa stii ca si in cazul acestora exista afectiuni ce pot fi prevenite prin vaccinare.

Ghidurile internationale recomanda ca toti cainii si toate pisicile sa primeasca, ori de cate ori este posibil, vaccinurile specifice. Iar acest lucru este subliniat cu atat mai mult cu cat vaccinurile protejeaza fiecare animal in parte, dar ofera si acea ”imunitate de turma” optima, care previne aparitia unor boli infectioase in randul acestora.

Potrivit forumurilor internationale de profil, toti cateii si pisicile ar trebui sa fie imunizati, indiferent de circumstante, cu vaccinurile de baza. Aceste seruri protejeaza animalele de boli grave, care pun viata in pericol.

Ce vaccinuri de baza ar trebui sa primeasca cainele meu?

Conform Ghidurilor de vaccinare a cainilor AAHA, vaccinurile de baza pentru aceasta categorie de animale de companie ofera protectie pentru:

• Jigodia canina (Distemper/Maladia Carré): Afecteaza sistemul respirator si nervos si este adesea fatala
• Hepatita infectioasa canină (Boala Rubarth): Este cauzata de adenovirusul de tip 1 si poate duce la inflamatie acuta sau cronica a ficatului
• Parvoviroza canină: Provoaca varsaturi severe, diaree și deshidratare, precum si sepsis care pun viata in pericol in cazul cateilor nevaccinati
• Rabia: Provoaca probleme neurologice progresive si moarte; boala se transmite prin saliva animalului infectat prin mușcătură; rabia poate fi transmisa la om (zoonoză)

Suplimentar se mai pot face și vaccinări pentru prevenirea următoarelor afecțiuni:

• Boala Lyme (Borelioza): Este transmisa de capusele din genul Ixodes, care sunt raspandite in zonele cu vegetație bogată
• Leptospiroza: Cauzata de bacteriile din urina animalelor salbatice infectate; animalele de companie si oamenii se infecteaza prin expunerea la surse de apa contaminate din exterior si pot dezvolta insuficienta renala si hepatica
• Bordetella bronchiseptica: Provoaca tuse de canisa, o infectie respiratorie frecventa la cainii de la adapost
• Virusul parainfluentei canine: Provoaca infectii respiratorii la caini; un singur vaccin care combina Parainfluenza virus si Bordetella poate proteja impotriva tusei de canisa

Ce vaccinuri de baza ar trebui sa primeasca pisica mea?

Conform ghidurilor de vaccinare a felinelor ale American Association of Feline Practitioners, vaccinurile de baza pentru pisici protejeaza impotriva:

• Herpesvirusului felin-1/ rinotraheita virala felina: Provoaca boala respiratorie infecțioasa si infectii pe tot parcursul vietii, care duc la crize recurente
• Caliciviroza felina (Coriza): Provoaca inflamarea cailor respiratorii anterioare, adesea caracterizate prin ulcere bucale si nazale
• Panleucopenie: Provoaca deficienta de celule sanguine albe (leucopenie) care pun viata in pericol, varsaturi, diaree si deshidratare, precum si leziuni ale creierului la pisoii infectati in utero
• Rabia: Este un vaccin cerut de lege in multe state

Pisicile ar putea avea nevoie, in functie de stilul lor de viata, si de vaccinuri suplimentare care protejeaza impotriva:

• Leucemia felina (FeLV): Poate provoca infecții pe tot parcursul vietii, care duc la boli cronice si care slabesc sistemul imunitar, fiind o boala ce nu poate fi tratata.
• Chlamydophila felis: Provoaca infectie respiratorie la feline caracterizata adesea prin conjunctivita severa
• Bordetella bronchiseptica: O alta cauza a infectiei respiratorii bacteriene la pisici
• Virusului imunodeficientei feline (FIV): Contractat atunci cand o pisica este muscata de o alta pisica infectata; FIV provoaca imunosupresie si boli cronice, fiind o afecțiune incurabila
• Peritonita infectioasa feline (PIF): O boala fatala care provoaca acumularea de lichid in cavitatile toracice și abdominale

Tipuri de vaccinuri pentru caini si pisici

Majoritatea vaccinurilor utilizate la caini si pisici contin organisme care sunt atenuate pentru a reduce virulenta (adica ”virus viu modificat” sau vaccin atenuat), dar microorganismele sunt intacte si viabile, induc imunitatea prin provocarea infectiei controlate la nivel scazut, replicandu-se in interiorul animalului, fara a produce o patologie semnificativa sau semne clinice de boala. Acest tip de vaccinuri au avantajul de a induce mai eficient imunitatea.
Unele vaccinuri, in schimb, sunt cu vector recombinant (adica un organism vector viu care poarta material genetic ce codifica un antigen din patogenul tinta).

Atunci cand este administrat unui animal care nu are anticorpi materni, vaccinul atenuat sau cu vector recombinat va induce in general protectie cu o singura doza.

Sunt si vaccinuri inactivate, care contin un virus sau organism inactivat, dar intact din punct de vedere antigenic, sau un antigen natural sau sintetic derivat din acel virus sau organism sau ADN-ul care poate codifica un astfel de antigen. Agentii neinfectiosi nu pot infecta, reproduce sau induce semne patologice sau clinice de boli infectioase. In general, au nevoie de un adjuvant pentru a-si creste potenta si, de obicei, necesita doze multiple (chiar si la un animal adult) pentru a induce protectie.

Vaccinarea cateilor cu dozele initiale si de rapel

Majoritatea cateilor sunt protejati de anticorpii materni in primele saptamani de viata. La majoritatea cateilor, imunitatea pasiva scade la 8-12 saptamani pana la un nivel care permite imunizarea activa. Puii cu putini anticorpi materni pot fi vulnerabili la o varsta mai frageda, in timp ce altii pot avea anticorpi materni la titruri atat de mari incat sa aiba protectie chiar si dupa 12 luni.
Ghidurile recomandă ca vaccinarea de baza initiala sa se faca la varsta de 6-8 saptamâni, apoi la fiecare 2-4 saptamani pana la varsta de 16 saptamani sau mai mult. Prin urmare, numărul de vaccinari de baza primare pentru catei va fi determinat de varsta la care se incepe vaccinarea si intervalul selectat intre vaccinări.
Vaccinul de rapel se administreaza la 12 luni, cu scopul de a asigura o imunitate cat mai mare.

Revaccinarea cainilor adulti

Ghidurile arata ca acei caini care au raspuns la vaccinarea cu seruri pe baza de virusuri atenuate mentin o imunitate pentru mai multi ani.
În general, vaccinarea de baza se face la trei ani. Insa un caine adult poate sa fie vaccinat anual în cazul unor afectiuni, dar componentele acestor seruri pot diferi in fiecare an.
Un caine adult care a primit schema completa de vaccinuri de baza la varsta mica în calitate de cățel, inclusiv un rapel de 26 sau 52 de saptamani, dar care este posibil sa nu fi fost vaccinat in mod regulat ca adult, necesita doar o singura doza de vaccin de baza de virus viu modificat pentru a intari imunitatea.

Vaccinarea pisicilor cu dozele initiale si rapel

La fel ca la catei, majoritatea puilor de pisica sunt protejati de anticorpii materni in primele saptamani de viata.

La cei mai multi pui de pisica, imunitatea pasiva scade la 8-12 saptamani pana la un nivel care permite imunizarea activa. Puii cu putini anticorpi materni pot fi vulnerabili la o varsta mai frageda, in timp ce altii pot avea anticorpi materni la titruri atat de mari incat sa aiba protectie chiar si dupa 12 luni.

La pisici, ghidurile au crescut varsta recomandata pentru vaccinarea finala, in cazul vaccinarilor de baza initiale, de la 14-16 sapatamani la 16 saptamani sau mai mult.
Astfel, recomandarea pentru vaccinarea de baza a pisoilor este de a incepe la varsta de 6-8 saptamani si apoi sa se repete repetarea vaccinarii la fiecare 2-4 saptamani pana la varsta de 16 saptamâni sau mai mult. Prin urmare, numarul vaccinarilor primare de baza pentru pisoi sunt determinate de varsta la care se incepe vaccinarea si intervalul de revaccinare ales.

Revaccinarea pisicilor adulte

Pisicile care au raspuns la vaccinarea cu vaccinuri de baza cu virus modificat o imunitate solida (memorie imunologica) impotriva virusului panleucopeniei feline pentru multi ani in absenta oricarei vaccinari repetate. Imunitatea impotriva calicivirusului felin si herpesvirusului felin – 1 este doar partiala, spun specialistii.

Astfel, recomandarea pentru pisicile adulte cu risc mai mic este de a fi revaccinate cu vaccinuri de baza cu virus modficat la intervale de trei ani sau mai mult. Pentru pisicile cu risc mai mare, in schimb, medicul veterinar ar putea lua in considerare sa nu mai administreze vaccinul impotriva virusului panleucopeniei feline frecvent, ci la fiecare trei ani, dar administrând vaccinuri impotriva calicivirusului felin si herpesvirusului felin – 1 anual.
In cazul Chlamydia si Bordetella, daca vaccinurile pentru acestea sunt necesare atunci e nevoie de rapel anual.

Astfel, conform ghidurilor, o pisica adulta poate primi in continuare o vaccinare anuala, insa componentele vaccinarii respective pot diferi de la an la an. De regula, vaccinurile de baza sunt in prezent administrate la trei ani.

Cum stiu ce vaccinuri ar trebui sa primeasca animalul meu de companie?

Pentru a determina daca un animal de companie ar trebui vaccinat impotriva unei anumite boli, medicul veterinar va evalua riscul de expunere, inclusiv:

• Varsta: Este necesar un protocol de vaccinare specific pentru a ajuta puii de caine sau pisica sa dezvolte rezistenta la boli in timp ce imunitatea transmisa de la mamele lor dispare. Dupa seria initiala de vaccinuri, vaccinurile de rapel sunt necesare pentru animalele de companie adulte pentru a mentine imunitatea.
• Localizate geografica: Riscul de expunere la unele boli este mai mare in unele zone geografice. De exemplu, boala Lyme este cea mai raspandita in zonele puternic impadurite
• Stilul de viata: Pisicile care traiesc exclusiv in interior, fara contact cu alte pisici, au un risc redus de expunere la leucemie felina si este posibil sa nu aiba nevoie de aceasta vaccinare. Dar daca pisica ta iese afara, petrece timp la o pensiune sau are contact cu pisicile din afara aduse in casa ta, are un risc mai mare de expunere si ar trebui vaccinata.

Surse:

• https://wsava.org/wp-content/uploads/2020/01/WSAVA-Vaccination-Guidelines-2015.pdf
• https://www.aaha.org/your-pet/pet-owner-education/ask-aaha/Pet-Vaccination/